Ploaia)

      A ajuns și ploaia în orășelul nostru mic și înspăimântat, a avut nevoie de puțină apă să-i mai liniștească pe cei din jur.

       Ce liniște, ce miros, ce frumusețe. Astfel de zile aș vrea și aș vrea. Sunt zile care te mai pun pe gânduri privind pe ferestră imaginea de afară. Mai dai ochii cu vecinii din clădirile alăturate , care tot ca tine se bucură ca un copil. Cu toate că ne-a ținut puțin închiși în casă, e foarte bine. Aud și păsărelele care de mult timp nu le-am mai auzit ciripitul. Da...ăsta e Raiul să fii în țara ta, în orașul tău, în casa ta, în patul tău. Aici sunt persoanele care te iubesc și pe care tu iubești.

Ahhh)Bălțul meu,totuși prea mult te iubesc ca să te părăsesc...

Cu neajunsurile lui,

dar

țin foarte mult la  el...
Câteva zile în urmă mă gîndeam de ce anume aici m-am născut?de ce nu am un alt locușor....acum îmi pare rău  că am avut așa gînduri fața de cel mai sfânt și cel mai minunat loc. Anume ploaia m-a făcut să deschid ochii. Ea e.... unii o iubesc alții nu., dar totuși ea  e magnifică.

ploaia în Bălți)

Iubesc ploaia pentru că ea ne pune câteodată piedică în graba noastră de a înfrunta lumea, și ne obligă să zăbovim un pic cu noi și cu gândurile noastre.

Iubesc ploaia …iubesc ploaia..și ea mă iubește pe mine.