Masca de pe față

   Oare să fie așa , 18 ani trăiesc printre ei și nu aveam nimic împotriva lor, nici măcar nu aveam motive să-i urăsc sau să-i ignor. Sunt la fel oameni ca și noi.
   După ziua de 5 august am văzut de fapt fețele lor reale, pline de cruzime și violență. Cum poți să arunci cu pietre în oameni, ca și tine, acest lucru arată cruzimea poporului rus și educația. Eu care credeam că totul va fi pașnic, pașnic-da,doar din partea noastră. Ei s-au permis multe lucruri care erau sensul opus al cuvîntului "pașnic", mă rog se cred stăpînii orașului, de ce să nu-și permită. 

                   Nu mai pot, atâțea ruși mă înconjoară, vorbe rusești... căutăm un adăpost.
   

   După marș, veneam eu, Irina P., Irina G., și Ion, vorbeam și noi despre treburile noastre, evenimente, noutăți, și deodată s-a apropiat un bărbat înalt, puternic, de o vîrstă medie și ne zice # "говорите по русски", cine sunt ei să-mi interzică să vorbesc pe stradă în limba mea maternă, Da o știu la perfecție și limba rusă, dar dacă limba de stat e limba română, deci limba maternă, de ce să n-o vorbesc .Totul e pînă aici. Nu coborîm mai jos decît ei. Vorbim în continuare limba română. 

     Ura, violența, agresivitatea, războinicia le lăsăm lor și nici cum nu le împrumutăm. Avem deja oameni îndeajuns care port aceste neajunsuri, trebuie să fim diferiți, iubitori, mândri de limba și de poporul nostru, pașnici și neînfricați.

  “A vorbi despre limba în care gândești este ca o sărbătoare. Limba româna este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se numește, de aceea, pentru mine, iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăște, de aceea, pentru mine, viața se trăiește.”    de Nichita Stănescu

   Nu renunțați să vorbiți în limba maternă pentru nimic în lume. Ea e a ta, și așa cum o vorbești așa este corect.