Deux visages

          Mă gândeam eu să scriu despre oameni fățarnici, și totuși m-am decis.
   Nu-mi plac astfel de oameni, ba chiar îi urăsc. Și nu înțeleg de ce ei procedează așa, în față auzi doar vorbe frumoase care îți încălzesc inimioara, dar după spate cuvinte urâte pe care le vrei să le treci pe lângă ureche. Eu cred că fățarnicilor nu le ajung atenție din partea celorlalți și ei fac tot posibilul să fie auziți.
 
   Oamenii aceștea n-au viitor, odată ce și-au bătut joc de multă lume, au conștiința încărcată și nu v-or putea face nimic, decât să-i fie teamă de umbra lui. Atunci când au nevoie de tine, mai nu se pun la picioarele tale și când deja nu mai au nevoie de tine: te bârfesc, trec pe lângă tine ca pe lângă un gol, se ceartă.
  Sunt oameni care cu ajutorul acestui neajuns "fățărnicia" urmăresc anumite scopuri bine definite și lumea care îi înconjoară sunt instrumentele care le folosesc într-un moment pentru atingerea acestor scopuri.
   Tot timpul mi-a plăcut să nu bârfesc, de aceea aștept același lucru de la cei din jur. Mai bine să-mi zică totul ce are către mine în față, decât să aud de la alte persoane și să-mi fie cu mult mai rău. Fățarnicul dă dovadă că nu are curajul și încrederea necesară în el pentru a dovedi și altora.

    Nu-mi place să vorbesc cu aceste persoane, deoarece de fiecare dată când intru în contact cu ei,  eu mă comport într-un mod reciproc, ceea ce nu e bine pentru mine.  Totuși mai bine să te ferești de acești oameni și să ai alături doar persoane care ai încredere în ei.

    Termin cu un citat care e bine venit la tema publicației:
                    "Un om fățarnic are două fețe și niciun obraz". (Nicolae Iorga)